Produse Domestice sau când jurnalismul întâlneşte arta

Când spui România, cu siguranţă nu te gândeşti că e o destinaţie dezirabilă pentru imigranţi. Dimpotrivă. Toate imaginile care îţi vin în minte sunt cu oameni care pleacă de aici. Când te gândeşti la imigranţi abuzaţi, nedreptăţiţi, privaţi de drepturi, din nou, nu te gândeşti la România.

Ei bine, mai gândeşte-produse-domestice_4te!

Pentru mine, piesa Produse Domestice a fost ca un duş cu apă rece. Am văzut avanpremiera joia trecută şi trebuie să mărturisesc că m-am dus fără să ştiu nimic despre piesă. ( Într-un fel, îmi place mai mult să văd piesele de teatru aşa, fără să citesc ceva despre ele, fără “documentare”. Pentru că experienţa e directă, nealterată de proiecţiile pe care mi le-aş face citind despre subiect. ) Am trăit-o intens şi m-am surprins întrebându-mă “Cum de nu m-am gândit până acum că asta se poate întâmpla şi la noi?”

Nu vreau să divulg prea multe. Vă spun atât. Piesa spune povestea miilor de bone filipineze (da, aţi mai auzit de bonele filipineze-chiar de la primul ministru) care vin în România. De pe urma lor câştigă bani statul, agenţiile de recrutare şi familiile rămase în ţara lor. În schimb, sunt tratate adesea ca nişte sclave, de români care cred că banul poate să cumpere orice…chiar şi demnitatea unui om.

Vă mai spun că piesa are la bază o poveste adevărată, după o investigaţie jurnalistică făcută de Laura Ştefănuţ. Chapeau bas! Şi că în rolul bonei joacă chiar…o bonă. Iar povestea ei o puteţi citi aici.

Piesa se joacă sâmbătă, la 19.30 la WASP, în cadrul Explore Dance Festival. E musai să mergeţi să o vedeţi! 🙂

 

 

Împrăștie fericirea! 🙂Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on TumblrEmail this to someoneShare on StumbleUpon

Tu ce crezi?